Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tétralogie)
1. (ant.) reunire de patru piese (trei tragedii şi o dramă satirică) pe care poeţii tragici greci le prezentau la concursurile publice.
2. serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o temă comună.
3. tetradă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tétrade)
1. grupare de patru entităţi; tetralogie.
2. (biol.) grup de patru elemente cromozomiale în timpul meiozei; grupare pătată de microorganisme, rezultată din diviziunea în două planuri a unor coci.
3. (poligr.) format din patru coli.