tezaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. thesaurus)

1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurărie etc.; (p. ext.) avere, bogăție.
2. totalitatea metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie.
3. loc unde se păstrează un asemenea depozit; vistierie.
4. bani sau obiecte prețioase descoperite întâmplător în pământ; comoară.
5. (fig.) tot ceea ce este foarte prețios, iubit, prețuit.
6. patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor.
7. totalitatea cuvintelor unei limbi.

macrotezaur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. macrothésaurus)

1. tezaur interdisciplinar în care descriptorii au fost selectați sau specificați astfel încât să aibă înțeles identic în diferite domenii.

tezauriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. thésauriser, lat. thesaurizare)

1. a strânge, a acumula (bani, obiecte din metal prețios).

tezaurizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. thesaurisator)

1. cel care tezaurizează.

aerarium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aerarium)

1. tezaurul public și administrația banilor publici în vechea Romă.

bon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bon)

1. dovadă, înscris care autorizează pe deținător să primească ceva; notă de plată cu care se achită o marfă etc.
2. ~ de tezaur = titlu de credit emis de stat pentru atragerea de fonduri private.

criptă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crypte, lat. crypta)

1. construcție subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc.
2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană.
3. formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară.

opistodom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opisthodome)

1. partea din spate a unui templu grecesc, pentru păstrarea obiectelor de cult și a tezaurului.

tezaurizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. thesaurisator)

1. cel care tezaurizează.

trezorerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trésorerie)

1. ansamblu de operații financiare pentru procurarea și cheltuirea mijloacelor bănești; administrare a tezaurului public.
2. oficiu al unui stat unde se păstrează și se gestionează tezaurul public.