Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thiofène)
1. substanţă organică, cu însuşiri asemănătoare benzenului, din gudroanele cărburilor de pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thiofénol)
1. (pl.) derivaţi organici ai hidrogenului sulfurat.
2. compus organic lichid cu miros pătrunzător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azole)
1. denumire generică dată unor compuşi hete-rociclici derivaţi din furan, tiofen sau pirol prin substituirea, în lanţ, a atomilor de azot cu atomi de carbon.