Dictionar

atrapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attrape)

1. aparență înșelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înșela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.
 

ratrapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rattraper)

1. a (se) reface; a relua; a (-și) recâștiga (forțele).
 

matrapazlărie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (cf. matrapazlâc)

1. acțiune săvârșită în scopuri frauduloase; matrapazlâc, șmecherie.
2. faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului; cămătărie.