Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tragi-comédie, lat. tragicomoedia)
1. operă dramatică în care elementele tragice se îmbină cu incidente comice, având un deznodământ fericit.
2. (fig.) întâmplare care prezintă un amestec de elemente serioase şi hazlii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tragi-comique)
1. adj. referitor la tragicomedie.
2. s. n. categorie estetică, existenţa simultană a tragicului şi a comicului.