Dictionar

Rezultate principale (Atribuţie):

Atribuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attribution, lat. attributio)

1. competenţă, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate.


Rezultate secundare (Atribuţie):

Funcție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fonction, lat. fonctio, -onis)

1. activitate care tinde spre un anumit scop.

2. activități specifice atașate ființei umane, naturii sale, sexului său, personalității sale (ex. ~a maternă).

3. activități atașate ființei umane ca membru al unei societăți (ex. ~ politică).

4. activități specifice, de natură profesională, atașate unei persoane.

5. activitate, atribuție determinată, legată de un loc de muncă, de un birou.

6. ansamblu de obligații și îndatoriri inerente exercitării unei activități administrative.

7. (prin ext.) însărcinare, slujbă.

8. ~ publică = funcție exercitată în cadrul unei administrații, unei organizații dependentă de stat.

9. (biologie) ansamblu de proprietăți active ale unui organ (ex. ~a de reproducere).

10. (biologie) activitate la care un organ este adaptat datorită structurii sale.

11. (matem.) relație între două mulțimi de elemente X și Y care asociază fiecărui element al lui X un element al lui Y (mulțimea X se numește domeniu și mulțimea Y se numește codomeniu).

12. (logică) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.

13. (mat., log.) relație constantă între două sau mai multe variabile, astfel încât orice modificare a valorii uneia corespundă în mod regulat unei modificări a valorii celorlalte.

14. (programare) transformarea unui obiect într-un alt obiect; (în special) subrutină care returnează un rezultat.

15. (gramatică) relații reciproce între termenii unei propoziții și care asigură echilibrul acesteia.

16. (gramatică) relație gramaticală pe care elementele unei structuri (categoriile) o întrețin între ele.

17. (muzică) locul unui acord într-o suită sau o serie muzicală, constând de obicei din tonică, subdominantă și dominantă.

18. (glosematică) orice relație între doi termeni.

19. (psihologie) ansamblu de operații la care pot contribui activitățile noastre psihice și care sunt caracteristice acestora.

20. (chimie) grup remarcabil de atomi care are o reactivitate specială în interiorul unei molecule.

21. (loc.) în ~ de = în raport cu cineva sau ceva care poate varia.

22. (loc.) a fi în ~ de = a fi în raport, în relație cu cineva sau ceva care poate varia.

23. (var.) funcțiune.


Rol 1

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rôle)

1. listă a proceselor care urmează fie judecate într-o zi de către o instanță.

2. registru în care sunt trecuți contribuabilii la percepție.

3. listă a echipajului unei nave.

4. (în unele țări) lista tuturor navelor și a caracteristicilor lor tehnice.

5. parte (de text, melodică etc.) ce revine unui interpret într-un spectacol.

6. personajul interpretat de un actor.

7. atribuție, sarcină care revine cuiva într-o acțiune; menire.

8. semnificație de ordin semantic sau lingvistic pe care o poate avea un cuvânt.