Dictionar

traiect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. traiectus, după fr. trajet)

1. distanță de străbătut între două puncte determinate; traseu, parcurs.
2. traseu liniar pe care se situează un mușchi, un nerv, o arteră etc.
3. traiectorie.
 
 

arteriectopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. artériectopie)

1. (med.) situare anormală a unei artere; traiect anormal al unei artere.
 

autopilot

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. autopilote, germ. Autopilot)

1. sistem folosit pentru a controla traiectoria unui vehicul fără intervenție umană; pilot automat.
 
 

brand

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Brandt)

1. aruncător de bombe sau mine, cu țeavă neghintuită în interior și traiectoria curbă.