traiectorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. trajectoire)

1. (fizică) curbă descrisă de centrul de greutate al unui mobil; (prin ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe.
2. drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs.
3. (balistică) curba unui proiectil.
4. (mat.) curbă având o proprietate dată.
5. (figurat) carieră profesională.
6. (figurat) evoluție socială și economică, vorbind despre o persoană sau un grup uman.
7. (var. înv.) trajectorie, trajetorie.

derivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deriva)

1. acțiunea de a deriva și rezultatul ei; provenire, coborâre din.
2. acțiunea de a devia de la traiectorie.
3. operațiune constând în devierea unui curs de apă.
4. (elect.) comunicare stabilită între două puncte ale unui circuit prin intermediul unui al doilea conductor.
5. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul; procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor.
6. (lingv.) ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; afixare.
7. (lingv.) ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor.
8. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată.
9. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală.
10. (med.) tratament constând în devierea unui focar inflamator spre exterior sau spre organe secundare.
11. (fig.) acțiunea de a deturna o idee, un sentiment de la scopul său inițial.

descrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décrire)

1. a înfățișa, a prezenta (ceva) în cuvinte.
2. a trasa o linie curbă.
3. a parcurge o traiectorie.

drive

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. drive)

1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă.
2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă.
3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă.

drivelob

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. drivelob)

1. lovitură de drive cu traiectorie înaltă.

efect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
6. (mil.) echipament.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.

lift

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. lift)

1. ascensor.
2. instalație mecanică servind pentru scoaterea la suprafață a țițeiului acumulat în sonde.
3. (la tenis, tenis de masă, volei etc.) lovitură care imprimă mingii o traiectorie ascendentă.