Rezultate principale (Tranzienţă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. transience)
1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate.
2. devenire continuă a realităţii, care impune o permanentă modificare a relaţiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relaţii şi a omului la noile condiţii.