trena

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. traîner)

1. (despre lucruri) a zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență.
2. (despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna.

antrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. entraîner)

1. tr., refl. a(-și) conserva și dezvolta însușirile fizice prin exerciții metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuție, acțiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mișcare.
4. refl. a se înflăcăra.

supraantrena

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surentrainer)

1. (sport) a se antrena în mod exagerat.

trenă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. traîne)

1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos.
2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut.

trenă 2

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. traîne)

1. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc.
2. a duce ~a = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă.

trenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. traînage)

1. transport minier în care vagonetele sunt trase de un cablu care se desfășoară pe un troliu.
2. perturbație în funcționarea unor tuburi analizoare care se manifestă sub forma unei cozi în urma părților în mișcare pe imaginea de televiziune.

trenajor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (nedeterminată)

1. instalație complexă pentru antrenarea la sol a piloților în condițiile zborului fără vizibilitate; simulator.

alertețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. all’ertezza)

1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

angrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engrener)

1. vb. tr. a face ca dinții unei roți să intre între cei ai altei roți spre a-i transmite o mișcare.
2. tr., refl. a antrena, a fi antrenat într-o acțiune.

antrenament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. entraînement)

1. complex de exerciții desfășurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreț etc.
2. exercițiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obținerii unei producții superioare.

antrenor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entraîneur)

1. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor.
2. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte.

boogie-woogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. boogie-woogie)

1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susținerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorități antrenante.
2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare.