Dictionar

Rezultate principale (Triglif):

Triglif

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triglyphe)

1. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele.


Rezultate secundare (Triglif):

Ditriglif

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ditriglyphe)

1. spaţiu care separă două triglife.


Ditriglif

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ditriglyphe)

1. spaţiu care separă două triglife.


Doric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.

2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.

3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul treapta a 4-a urcată, în loc formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.


Metopă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métope, lat. metopa)

1. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri.


Mutulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutule)

1. (arhit.) modilion în antablamentul doric, situat sub cornişă, deasupra fiecărui triglif.