Rezultate principale (Triglif):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triglyphe)
1. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele.
Rezultate secundare (Triglif):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ditriglyphe)
1. spaţiu care separă două triglife.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ditriglyphe)
1. spaţiu care separă două triglife.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)
1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métope, lat. metopa)
1. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutule)
1. (arhit.) modilion în antablamentul doric, situat sub cornişă, deasupra fiecărui triglif.