Dictionar

Trombă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trombe, it. tromba)

1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac se învârtească cu o mare iuțeală.

2. în ~ = vertiginos, rapid.

3. coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej.

4. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte.


Antitrombă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.


Saxotrombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. saxotromba)

1. instrument de suflat, între goarnă şi saxhorn, cu sunetul mai puţin dulce decât al cornului, în muzica militară şi în fanfare.


Tromba marina

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. tromba marina)

1. vechi instrument cu coarde şi arcuş, cu o cutie de rezonanţă alungită care se subţia spre capăt.


Trombaci

Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (rus. trubač)

1. persoană care cântă din trâmbiță; trâmbițaș, (înv.) trompet.

2. (var.) trumbaci.


Trombangeită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. thromboangéite)

1. (med.) boală vasculară rară care afectează în primul rând arterele și venele de dimensiuni mici și mijlocii; tromboză arterială.

2. (med.) ~ obliterantă = patologie rară și severă caracterizată prin obliterarea segmentară și inflamatorie a vaselor de calibru mediu și mic; boala Buerger.


Trombarterită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. thrombo-artérite)

1. (med.) inflamație, însoțită de tromboză, a pereților unei artere; arterită obliterantă.


Antitrombă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.


Tornadă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tornade, sp. tornado)

1. trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni.


Trubaci

Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (cf. rus. трубач)

1. trâmbițaș la vânătoare.

2. (var.) (înv.) trombaci, (înv.) trumbaci.