Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tubage)
1. (med.) introducerea unui tub, rigid sau flexibil, într-un canal sau cavitate naturală, pentru a permite trecerea aerului, pentru a introduce substanțe terapeutice sau alimentare, pentru a colecta sau evacua secreții, sau chiar pentru a explora organele subiacente.
2. (med.) ~ laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie.
3. (tehn.) operație constând în introducerea unui ansamblu de elemente tubulare metalice într-o gaură de foraj sau puț pentru a susține pereții; cuvelaj.
4. instalarea unui tub, a unei conducte într-o cavitate, pasaj etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. oesophagotubage)
1. (med.) introducerea unei sonde în esofag; tubaj esofagian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. casing)
1. tubaj exterior într-o sondă de petrol.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. oesophagotubage)
1. (med.) introducerea unei sonde în esofag; tubaj esofagian.