Dictionar

Rezultate principale (Tumoare):

Tumoare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tumeur, lat. tumor)

1. (med.) excrescenţă patologică, dintr-un ţesut de formaţie nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor.

2. (botanică) umflătură a țesutului vegetal.

3. ~ malignă = tumoră canceroasă gravă, invazivă, capabilă distrugă țesuturile din jur.

4. (desuet) ~ albă = osteoartrită tuberculoasă.

5. (var.) tumoră.


Rezultate secundare (Tumoare):

Geotumoare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. géotumeur)

1. (geol.) proeminenţă de mari dimensiuni a scoarţei terestre, rezultată printr-o puternică mişcare de înălţime.

2. (antonim) geodepresiune.


Pseudotumoare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pseudo-tumeur)

1. (med.) masă perceptibilă la palpare sau chiar vizibilă, care prezintă caracteristicile clinice ale unei tumori, dar care nu se datorează unei proliferări de celule; aspect macroscopic tumoral având la bază un proces inflamator.


Tumoare; tumescenţă; umflătură; intumescenţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tumor; tumescentia; inflatio

2. FR tumeur; prolifération; gonflement; enflure; renflement; intumescence

3. EN swelling; proliferation; inflation; struma; intumescence; thickening

4. DE Schwellung; Wucherung; Aufschwemmung; Geschwulst; Intumeszenz; Verdickung

5. RU рaсрaстaние; нaбухaние; вздутие; припухлость; утолщение

6. HU dudor, daganat, púp; duzzadó, dagadó; felfúvódott, duzzadt


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.


Acantom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acanthome)

1. (med.) tumoare benignă a epiteliului malpighian; tumoră de piele.


Adamantinom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.

2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.


Adenocarcinom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénocarcinome)

1. tumoare epitelială malignă cu punct de plecare într-o glandă.


Adenocondrom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénochondrome)

1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.

2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.


Adenofibrom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.