Dictionar

tumult

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tumulte, lat. tumultus)

1. zgomot mare, vuiet, larmă.
2. învolburare, tălăzuire a unor ape.
3. (fig.) zbucium sufletesc.
 
 

tumultuoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. tumultuoso)

1. (muz.) tumultuos, furtunos, zgomotos.
 

agitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)

1. mișcare prelungită; clătinare.
2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare.
3. tumult, zarvă, răscoală.
 
 

combustie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combustion, lat. combustio)

1. ardere.
2. (fig.) efervescență, tumult.
 

impetuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impétueux, lat. impetuosus)

1. năvalnic, tumultuos.