Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. turbine)
1. maşină de forţă dintr-un stator şi un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transformă energia potenţială a unui fluid în energie mecanică, transmisă apoi arborelui rotorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + turbină)
1. turbină de dimensiuni reduse, folosită în microhidrocentrale.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT turbinatus; turbinarius; turbinellus; turbineus
2. FR turbiné; en forme de toupie
4. DE kreiselförmig; kreiselartig; verkehrtkegelig
6. HU pörgettyűszerű, fordított kúpos csigaformás
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. turbiné, lat. turbinatus)
1. (biol.; despre unele organe) de forma unui con.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérotrain)
1. vehicul care alunecă pe o pernă de aer deasupra unei monoșine, propulsat de o turbină, un turboreactor sau un motor electric liniar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. électro-ventilateur)
1. ventilator echipat cu un motor electric care antrenează o elice sau o turbină; ventilator electric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extrados)
1. (arhit.) suprafaţa exterioară a unui arc, a unei bolţi.
2. (av.) faţa de deasupra unei aripi.
3. faţa convexă a unei palete de turbină sau de pompă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Hydrogenerator)
1. generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbină hidraulică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. inclinogram)
1. grafic prezentând orizontal poziţia unei găuri de sondă.
2. grafic pentru determinarea poziţiei ce trebuie să o aibă turbina de foraj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + turbină)
1. turbină de dimensiuni reduse, folosită în microhidrocentrale.