Dictionar

ultimatum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ultimatum, germ. Ultimatum)

1. cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni.
2. hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt.
 

utlimativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ultimatif)

1. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum.