Autoaccidenta

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + accidenta)

1. a se accidenta involuntar.

2. a se accidenta singur.

---

Autoaccidentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoaccidenta)

1. faptul de a se autoaccidenta, de a se accidenta singur; (rar) autoaccidentat.

---

Autoaccidentat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoaccidenta)

1. care s-a autoaccidentat.

2. care s-a accidentat singur, involuntar.

---

Autoaccidentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoaccidenta)

1. faptul de a se autoaccidenta, de a se accidenta singur; (rar) autoaccidentat.

---

Autoaccidentat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoaccidenta)

1. care s-a autoaccidentat.

2. care s-a accidentat singur, involuntar.

---