autoacuzație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. auto-accusation)
Etimologie: (fr. auto-accusation)
1. faptul de a se autoacuza; acuzare de către sine însuși; autoacuzare.
2. formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare sau reale, a căror importanță o amplifică.