Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + admira)
1. a-şi admira propriile calităţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoadmira)
1. faptul de a se autoadmira; (rar) autoadmirat.
2. admirare de către sine însuși.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoadmira)
1. care se admiră pe sine însuși.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + admirație)
1. faptul de a se autoadmira; admirație față de sine însuși; autoadmirare, (rar) autoadmirat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoadmira)
1. faptul de a se autoadmira; (rar) autoadmirat.
2. admirare de către sine însuși.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + admirație)
1. faptul de a se autoadmira; admirație față de sine însuși; autoadmirare, (rar) autoadmirat.