Dictionar

urină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urine, lat. urina)

1. lichid secretat de rinichi și colectat de vizică.
 

urina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. uriner)

1. a elimina urina din vezica urinară.
 

aneurină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aneurine)

1. (biol.) denumirea științifică a vitaminei B1; tiamină.
 

aurină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurine)

1. compus chimic, auriu, bun colorant pentru hârtie.
 

benzopurpurină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzopurpurine)

1. substanță roșie, unul dintre cei mai imporanți coloranți pentru bumbac.
 

durină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dourine)

1. maladie gravă și contagioasă la cai, care se manifestă prin leziuni ale organelor genitale, adenite, paralizii, anemii etc.
 

figurină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. figure, it. figurina)

1. statuetă mică din metal, porțelan, os; bibelou.
 

holoturină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. holothurine)

1. substanță extrasă din corpul holoturiilor, utilizată în industria farmaceutică.
 

acetonurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétonurie)

1. (med.) prezența acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniție et cetera; cetonurie.
 

acidurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidurie)

1. prezența excesivă a unui acid în urină.
 

acolurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acholurie)

1. absența pigmenților biliari din urină.
 

acromaturie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromaturie)

1. eliminare de urină decolorată.
 

adipozurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adiposuria)

1. prezența grăsimilor în urină.
 

aerocistografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerocystography)

1. metodă de explorare radiologică a vezicii urinare după distensia cu aer a acesteia.