autoatribui

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto1- + atribui)

1. a-şi atribui sieşi.
2. a-și atribui singur ceva (cum ar fi o sarcină).

autoatribuire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autoatribui)

1. faptul de a-și atribui singur ceva (cum ar fi o sarcină).
2. atribuire a ceva sieși; (rar) autoatribuit.

autoatribuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (autoatribui)

1. care a fost atribuit de cineva sieși.

autoatribuire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (autoatribui)

1. faptul de a-și atribui singur ceva (cum ar fi o sarcină).
2. atribuire a ceva sieși; (rar) autoatribuit.