Vede

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Veda)

1. denumire dată unor culegeri de texte religioase și poetice, scrise în sanscrita veche, reprezentând primele documente literare ale Indiei.

vedetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vedette)

1. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea să iasă în evidență.
2. navă militară rapidă, mică, cu armament puternic, destinată unor misiuni de cercetare, supraveghere, apărare.
3. mică ambarcație cu motor pentru comunicațiile din rada porturilor.
4. rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență.
5. cuvânt, grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă.

vedetariat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. vedettariat)

1. stare de vedetă, de artist cunoscut, de mare notorietate, persoană de prim rang; vedetism.
2. sistem bazat pe promovarea vedetelor; star-system.

vedetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vedetă + -ism)

1. atitudine, comportare de vedetă; vedetariat.
2. (depreciativ) preocupare, tendință de a ieși în evidență cu orice preț.

vedetist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vedetă + -ist)

1. de vedetă (I), caracteristic vedetelor.

ablepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablepsie)

1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.

abține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)

1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere.

acloropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achloropsie)

1. (med.) formă de daltonism constând în incapacitatea de a vedea verdele, a doua culoare de bază; deuteranopie.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

acromatopsic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromatopsique)

1. (suferind) de acromatopsie, defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge culorile; acromatop.

acromatopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatopsie)

1. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2).