Dictionar

autocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocratie, gr. autokrateia)

1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
 

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
 

autocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autocratique)

1. care are caracter de autocrație; care este autoritar, tiranic; absolutist, (înv.) autocraticesc.
2. (antonime) constituțional, democratic.
 

autocratism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autocratisme)

1. concepție, doctrină bazată pe autocrație.
2. caracterul a ceea ce este autocratic sau abuziv autoritar; atitudine autocrată.
 

monocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. monocratie)

1. sistem politic în care puterea aparține unei singure persoane (șefului statului); autocrație.