Dictionar

Rezultate principale (Autocritica):

Autocritica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’autocritiquer)

1. refl. a se critica pe sine însuşi.


Rezultate secundare (Autocritica):

Autocritic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocritique, după rus. samokritika)

1. adj. bazat pe autocritică.

2. s. f. analiză critică a propriei activităţi.


Autoflagelaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autoflagellation)

1. faptul de a se autoflagela, la propriu sau la figurat; autoflagelare, (înv.) autoflagelațiune.

2. tendință excesivă spre autocritică.


Autobiciuire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autobiciui)

1. faptul de a se autobiciui; (rar) autobiciuit.

2. biciuire de către sine însuși.

3. (fig.) exces de autocritică; autoflagelare.


Autobiciui

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + biciui)

1. a se biciui singur.

2. (fig.) a se autocritica într-un mod excesiv; a se autoflagela.


Autobiciuit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (autobiciui)

1. care se biciuiește pe sine însuși.

2. (fig.) care se autocritică într-un mod excesiv; autoflagelat.