Rezultate principale (Autocritica):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’autocritiquer)
1. refl. a se critica pe sine însuşi.
Rezultate secundare (Autocritica):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocritique, după rus. samokritika)
1. adj. bazat pe autocritică.
2. s. f. analiză critică a propriei activităţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autoflagellation)
1. faptul de a se autoflagela, la propriu sau la figurat; autoflagelare, (înv.) autoflagelațiune.
2. tendință excesivă spre autocritică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autobiciui)
1. faptul de a se autobiciui; (rar) autobiciuit.
2. biciuire de către sine însuși.
3. (fig.) exces de autocritică; autoflagelare.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + biciui)
2. (fig.) a se autocritica într-un mod excesiv; a se autoflagela.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (autobiciui)
1. care se biciuiește pe sine însuși.
2. (fig.) care se autocritică într-un mod excesiv; autoflagelat.