voiaj

Parte de vorbire:  s.n. (pl. -uri, -e)  
Etimologie: (fr. voyage)

1. deplasare care se face în general pe distanțe lungi, departe de locul de reședință obișnuit; călătorie.
2. (turism) agenție de ~ = companie care organizează și vinde oferte de călătorie clienților săi.
3. (turism) organizator de ~e = persoană juridică sau fizică care concepe, organizează și realizează excursii; tur-operator.
4. (transport) ~ inaugural = călătorie menită să inaugureze o barcă, un cargobot etc.

convoiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convoyage)

1. (mil.) dirijare de avioane noi pe teatrele de operații.
2. escortare a unui convoi de nave.

voiaja

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. voyager)

1. a se deplasa, de obicei pe o distanță mare, a merge dintr-un loc în altul, a face o călătorie, un parcurs; (înv.) a voiajarisi.
2. (var.) (înv.) a voiagea.

voiajarisi

Parte de vorbire:  vb. intr. (învechit)  
Etimologie: (voiaja + -arisi)

1. a face una sau mai multe călătorii, a se deplasa în general pe o distanță mare; a voiaja.

voiajor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. voyageur)

1. călător.
2. ~ comercial = comis voiajor.

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.

globe-trotter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. globe-trotter)

1. voiajor care face (pe jos) înconjurul lumii.

miniaragaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + aragaz)

1. aragaz de proporții reduse (de voiaj).

minibutelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + butelie)

1. butelie mică de voiaj.

neseser

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécessaire)

1. trusă mică de voiaj care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfece).

penulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. paenula)

1. (la romani) manta scurtă de voiaj, fără mâneci.