Dictionar

Voiaja

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. voyager)

1. a se deplasa, de obicei pe o distanță mare, a merge dintr-un loc în altul, a face o călătorie, un parcurs; (înv.) a voiajarisi.

2. (var.) (înv.) a voiagea.


Voiajarisi

Parte de vorbire: vb. intr. (învechit)
Origine: (voiaja + -arisi)

1. a face una sau mai multe călătorii, a se deplasa în general pe o distanţă mare; a voiaja.


Voiajarisi

Parte de vorbire: vb. intr. (învechit)
Origine: (voiaja + -arisi)

1. a face una sau mai multe călătorii, a se deplasa în general pe o distanţă mare; a voiaja.