Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. abbreviatus)
1. prescurtat.
2. (bot.) oprit în creştere (internodiu, tulpină).
Parte de vorbire: (înv.) s.f.
Origine: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT abbreviatio
3. EN abbreviation
5. RU сокращение
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abréviatif)
1. care abreviază.
2. care indică o abreviere.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. abréviature)
1. reducerea grafică a unui cuvânt prin utilizarea semnelor sau literelor care reprezintă cuvântul sau o parte a cuvântului (cf. este o ~ pentru confer); abreviere.
Parte de vorbire: (înv.) s.f.
Origine: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abrevia)
1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)
1. semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, o ființă, o idee, un sentiment.
2. semn convențional, în știință și tehnică, pentru notarea anumitor noțiuni, operații, relații matematice etc.
3. denumire abreviată a elementelor chimice.
5. procedeu stilistic prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT abbreviatio
3. EN abbreviation
5. RU сокращение