Dictionar

Rezultate principale (Autogamie):

Autogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogamie)

1. polenizare cu polen produs în aceeaşi floare.

2. autofecundare la unele protozoare.


Autogamie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT autogamia

2. FR autogamie

3. EN autogamy

4. DE Autogamie; Selsbstbestäubung; Selsbstbefruchtung

5. RU aвтоraмия

6. HU önmegporzás, magamegporzás


Rezultate secundare (Autogamie):

Alautogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allautogamie)

1. polenizare în două moduri diferite.


Xenoautogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. xénoautogamie)

1. polenizare încrucişată care, în anumite condiţii nefavorabile, se realizează prin autofertilizare.


Alogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allogamie)

1. (biol.) încrucişare între indivizi genetic deosebiţi.

2. (bot.) polenizare încrucişată cu polen de la alte plante aparţinând aceleiaşi specii; xenogamie.

3. (antonim) autogamie.


Autocarpie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autocarpie)

1. (bot.) însuşire a plantelor care produc fructe prin autopolenizare.

2. (bot.) autogamie urmată de formarea fructului.


Autogam, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autogame)

1. (plantă) care prezintă autogamie.

2. (despre flori) care se polenizează cu polenul propriu; homoclin.

3. (bot.) se spune despre o plantă care se autofecundează.

4. (antonime) heterogam, alogam.


Autogamie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT autogamia

2. FR autogamie

3. EN autogamy

4. DE Autogamie; Selsbstbestäubung; Selsbstbefruchtung

5. RU aвтоraмия

6. HU önmegporzás, magamegporzás