Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. așeza)
1. (despre un punct geografic) situat.
2. (despre oameni) liniștit, cumpătat, serios, cuminte; chibzuit.
3. (d. oameni) serios și bun gospodar; (pop) chivernisit.
4. (despre vorbe; adesea adverbial) liniștit, calm; cu conținut serios, sănătos.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU упорaдочённый
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU рaсположенный
6. HU elhelyezett, elhelyezkedő; ültet, letelepedő, leülepedett
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akathisie)
1. (med.) sindrom de nelinişte motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mişca în permanenţă.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. acumbent, lat. accumbens)
1. (bot.) situat de-a lungul sau alături de un alt organ; aşezat perpendicular pe planul de simetrie al cotiledoanelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)
1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)
1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.