Dictionar

bolnăvicios

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bolnav + suf. -icios)

1. care se îmbolnăvește ușor; cu sănătatea șubredă.
2. (ca) de bolnav.
3. (despre stări, înfățișare, înclinații etc.) care denotă o boală; maladiv.
4. fig. (despre reacții, atitudini) care nu este normal; ieșit cu totul din comun; anormal.
5. (înv; d. lucruri) nesănătos.
 

bolnăvicios

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aegrotans; aegroticus
2. FR maladif
3. EN sickly
4. DE krankhaft
5. RU болезненный
6. HU beteges
 

maladiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maladif)

1. cu aspect sau caracter nesănătos; bolnăvicios.
2. (despre stări psihice) care trădează o boală.
 

morbid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. morbide, lat. morbidus)

1. care indică o boală, o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; bolnăvicios, patologic.
2. care denotă un dezechilibru psihic, tendințe nesănătoase, gusturi depravate.
3. nesănătos din punct de vedere fizic sau psihic.
4. (antonim) sănătos.
 

morbidețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. morbidezza, fr. morbidesse)

1. moliciune.
2. rafinament bolnăvicios; grație molatică excesivă.
 

patologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pathologique)

1. referitor la patologie; bolnăvicios, morbid, anormal.
 

valetudinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. valétudinaire, lat. valetudinarius)

1. bolnăvicios; slab, șubred.