absorbit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (absorbi)

1. încorporare; interesare; preocupare.

absorbit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (absorbi)

1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.

absorbitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. absorbeur)

1. adj. absorbant.
2. s.n. organ al unei instalații frigorifice în care se produce absorbția agentului frigorigen.

absorbabil, -ă,

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absorbable)

1. (chim.) care poate fi absorbit.

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.

asimila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanță proprie materiile nutritive absorbite de organism.
2. a face asemănător.
3. a considera egal, similar cu altă persoană.
4. a-și însuși cunoștințe, idei etc.
5. a introduce în procesele de fabricație produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.
6. tr., refl. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau național.
7. (fon.) a (se) transforma sub influența unui alt sunet din apropiere.

azotogen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Azotogen)

1. îngrășământ bacterian care conține microorganisme (azotobacterii); azotobacterul absoarbe azotul din atmosferă și îl transformă într-o formă care poate fi ușor absorbită de plante; azotobacterin.

chemosorbție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chémosorption)

1. fixare a unei substanțe pe suprafața unui corp prin formarea unei combinații chimice între absorbant și substanța absorbită.

chil 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

1. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul.