Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. alapa)
1. organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor.
2. expr. a căpăta (sau a prinde) ~i = a căpăta independență, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze.
3. a da (cuiva) ~i = a face să capete curaj; a însufleți (pe cineva).
4. a tăia (cuiva) ~ile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja.
7. membrană a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului.
8. nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor.
9. parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală; fiecare dintre extremitățile unei construcții (în raport cu partea centrală).
10. fiecare dintre cele două ziduri de sprijin care pleacă de la portalul unui tunel și susțin taluzurile de la capete.
11. capăt, margine, flanc al unei trupe (dispuse în ordine de bătaie).
12. (în unele jocuri sportive) fiecare dintre jucătorii plasați în marginea terenului de joc.
13. fig. fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid.
14. (bot.) expansiune foliacee plană, de forma unei aripi, pe tulpină, pe frunză, pe fruct sau pe sămânţă.
15. (bot.) cele două petale laterale mai înguste de sub vexil (la corolă).
16. (bot.) sepalele laterale acrescente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. alatus; vezi aripă)
1. înaripat.
2. (rar; despre păsări) împușcat în aripă.
3. (despre fructe și semințe) prevăzut cu aripi.
4. (bot.) cu expansiuni foliacee laterale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acariens)
1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. alatus)
1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat.
2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aliforme)
1. care are forma unei aripi; în formă de aripă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiptère)
1. (herald.) figură, un şarpe sau un dragon înaripat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empennage)
1. organ de stabilizare şi de comandă din planuri fixe şi mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.
2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.
4. dispozitiv al unei giruete care indică direcţia vântului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bord, germ. Bord)
1. fiecare dintre părţile laterale ale unei (aero)nave.
2. margine a unui profil de aripă de avion.
3. (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor.