Dictionar

aerian

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aëreus
2. FR aérien
3. EN aerial
4. DE luftig; lufthaltig
5. RU воздушный
6. HU levegős, földfeletti, aerens
 

aerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conţine aer.
2. produs în aer.
3. referitor la aviaţie.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
6. (fam.) distrat, visător.
 

miceliu aerian

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mycelium aerium
2. FR mycélium aérien
3. EN aerial mycelium
4. DE Luftmyzel
5. RU воздушный мицелий
6. HU föld feletti micélium
 

aerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conţine aer.
2. produs în aer.
3. referitor la aviaţie.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
6. (fam.) distrat, visător.
 

AERI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. aer, aeris „aer”)

1. „aer, aerian”.
 

aeroamfibiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéroamphibie)

1. (vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigaţia aeriană şi pe apă.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
 

aerodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérodyne)

1. vehicul aerian mai greu decât aerul.