Dictionar

barbat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT barbatus
2. FR barbé; barbu
3. EN barbate; bearded
4. DE bärtig; barthaarig
5. RU бородaтый; бородчaтый
6. HU szakállas, szakállszőrös
 

bărbat-cavaler

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (bărbat + cavaler)

1. bărbat cu atitudine cavalerească.
 

bărbățime

Parte de vorbire:  s.f. sg.  
Etimologie: (bărbat + -ime)

1. mulțime de bărbați; oamenii adulți, bărbații.
 

bărbătoaie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (bărbat + -oaie)

1. (depr.) femeie cu apucături sau trăsături bărbătești.
 

bărbătos, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (bărbat + -os)

1. (despre bărbați) care are aspect viril; care este curajos, energic, viteaz.
2. (prin ext.) care are însușiri de bărbat.
 

bărbătoși

Parte de vorbire:  vb. refl. (regional)  
Etimologie: (bărbătos + -i)

1. (despre adolescenți, tineri) a face pe bărbatul; a-și da aere de om în toată firea.
 

adonis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adonis)

1. (fam.) bărbat tânăr foarte frumos.
 

agnat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agnat, lat. agnatus)

1. rudă a cărei relație este urmărită numai prin bărbații membri ai familiei.
2. rudă de sex masculin din partea tatălui.
 

ANDR(O)-, -andrie, -andru

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. andro-, cf. gr. aner, -dros)

1. „bărbat”.
 

androfilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androphilie)

1. simpatie pentru bărbați.
2. (antonim) androfobie.
 

androfobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androphobie)

1. aversiune patologică față de bărbați; misandrie.
 

androgin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androgyne)

1. adj. hermafrodit.
2. (despre plante) cu anteridii și organe pe aceeași hifă.
3. s. m. (mit.) ființă fabuloasă jumătate bărbat și jumătate femeie.