Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT bicuspidatus
4. DE zweispitzig
6. HU kétszálkahegyű
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicuspidé)
1. (botanică) califică un organ, despicat în partea de sus și care se termină cu două vârfuri.
2. (anatomie) califică un organ care se termină cu două vârfuri; bicuspid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicuspide)
1. (anatomie) califică un organ care se termină cu două vârfuri; bicuspidat.