Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bitume, lat. bitumen)
1. rocă lichidă în scoarţa pământului din hidrocarburile de ţiţei, folosită la bitumaj şi la fabricarea unor lacuri, izolanţi etc.
2. (arte) culoare brună strălucitoare, obţinută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in şi cu ceară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cera- + pastel)
1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonaşe de ceară, ulei şi coloranţi, se întăreşte cu timpul, păstrând toată strălucirea iniţială a pigmentului colorant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérat, lat. ceratus)
1. medicament unguent pe bază de ceară şi ulei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ceratus, după fr. ciré)
1. impregnat, acoperit cu ceară.
2. tăbliţe ~e = tăbliţe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani îşi făceau însemnări, socoteli.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. céri-, céro-, cf. lat. cera, gr. keros)
1. „ceară”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cérifère)
1. (despre glandele albinelor sau despre vegetale) care este compus din ceară, care produce ceară; cerigen.