Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autoobserver)
1. refl. a-şi observa propriile acţiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autoobservation)
1. analizare a vieții psihice proprii; observare de către sine însuși a propriei conștiințe; autoobservare, (rar) autoobservat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autoobservation)
1. analizare a vieții psihice proprii; observare de către sine însuși a propriei conștiințe; autoobservare, (rar) autoobservat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. introspection)
1. observare subiectivă a fenomenelor propriei conştiinţe; autoobservare, autoanaliză.
2. studiu psihologic bazat pe această metodă.