Rezultate principale (Diverticul):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT diverticulum
2. FR diverticule
3. EN diverticule; diverticulum
5. RU выпятивaние
6. HU divertikulum, kiöblösödés
Rezultate secundare (Diverticul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticule, lat. diverticulum)
1. formaţie anatomică în formă de sac sau buzunar care comunică cu un organ cavitar.
2. loc ascuns; cotlon, ungher.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. diverticul/o/-, cf. lat. diverticulum „adăpost”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulectomie)
1. ablaţiune a unui diverticul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulite)
1. inflamaţie a unui diverticul.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. diverticulum „adăpost, loc ferit”)
1. „diverticul, fund anatomic”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulopexie)
1. fixare operatorie, într-o poziţie dorită, a diverticulului unui organ cavitar.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. diverticul/o/-, cf. lat. diverticulum „adăpost”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulectomie)
1. ablaţiune a unui diverticul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulite)
1. inflamaţie a unui diverticul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulopexie)
1. fixare operatorie, într-o poziţie dorită, a diverticulului unui organ cavitar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diverticulostomie)
1. deschidere chirurgicală la piele a unui diverticul care nu poate fi extirpat.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. diverticulum „adăpost, loc ferit”)
1. „diverticul, fund anatomic”.