OK
X
imunitate
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
immunitas
2.
FR
immunité
3.
EN
immunity
4.
DE
Immunität;
Unantastbarkeit;
Unempfindlichkeit
5.
RU
иммунитет
6.
HU
immunitás,
védettség
imunitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. immunité, lat. immunitas)
1.
rezistență
a
unui
organism
față
de
anumite
infecții,
otrăvuri
sau
alte
substanțe
străine.
2.
situație
a
unei
persoane
care
beneficiază
de
anumite
prerogative
sau
scutiri
legale
speciale
în
cadrul
sarcinilor
ori
drepturilor
pe
care
le
are.
3.
~
parlamentară
=
drept
de
care
se
bucură
membrii
unei
adunări
legiuitoare
de
a
nu
putea
fi
urmăriți
sau
arestați
fără
aprobarea
organului
din
care
fac
parte;
~
diplomatică
=
inviolabilitate
juridică
de
care
se
bucură
reprezentanții
diplomatici,
familiile
lor
etc.
autoimunitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autoimmunité)
1.
imunitate
față
de
antigene
proprii.
paraimunitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. paraimmunité)
1.
stare
de
rezistență
redusă,
apărută
în
organism
paralel
cu
imunitatea
specifică.
autoimun, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. autoimmun)
1.
care
prezintă
autoimunitate.
autoimunitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autoimmunité)
1.
imunitate
față
de
antigene
proprii.
biostimulator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. biostimulateur)
1.
(substanță)
care
stimulează
asimilația,
regenerarea
țesuturilor
și
sporește
imunitatea
organismului;
biostimulent.
biostimulent, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (fr. biostimulant)
1.
I.
se
referă
la
un
produs
bazat
pe
materie
vie
(de
exemplu
alge)
care
accelerează
procesul
de
creștere
a
plantelor
și
a
animalelor;
biostimulator.
2.
II.
produs
bazat
pe
materie
vie
(de
exemplu
alge)
care
stimulează
asimilația,
regenerarea
țesuturilor
și
sporește
imunitatea
organismului;
biostimulator.
imun, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. immun, lat. immunis)
1.
care
prezintă
imunitate;
care
este
imunizat.
2.
se
spune
despre
un
organism
care
rezistă
la
acțiunea
unui
agent
patogen.
3.
(fig.)
insensibil
(la).
imunitar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. immunuitaire)
1.
cu
caracter
de
imunitate.