incompatibil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT incompatibilis
2. FR incompatible
3. EN incompatible
4. DE inkompatibel; unvereinbart; unverträglich
5. RU несовместимый; инкомпaтибельный
6. HU parasterilitás, összeférhetetlen

incompatibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incompatible)

1. care nu se potrivește, nu se împacă cu altceva; care nu poate fi, nu se poate exercita simultan cu altceva.
2. (mat.; despre un sistem de ecuații sau inecuații) care nu are soluții.

incompatibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incompatibilité)

1. faptul de a fi incompatibil; lipsă de compatibilitate; nepotrivire, necompatibilitate.
2. nepotrivire de grupă sangvină între doi indivizi; respingere reciprocă între doi gameți, între două țesături sau organe.
3. (jur.) interdicție legală ca cineva să poată ocupa simultan două funcții, două atribuții care, prin caracterul lor, sunt contradictorii.
4. (mat.) însușire a unui sistem de (in)ecuații de a fi incompatibil; proprietate a unui sistem de axiome care conține afirmații ce nu concordă cu altele.
5. (antonime) compatibilitate, potrivire.

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

alergic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. allergique)

1. I. legat de alergie; cauzat de alergie, caracterizat prin alergie.
2. (med.) se spune despre o persoană al cărei sistem imunitar reacționează (destul de) puternic la prezența unui corp străin.
3. (fig., fam.) care manifestă o incompatibilitate sau un sentiment de antipatie pentru ceva sau cineva.
4. II. persoană care manifestă o alergie.
5. (antonime) analergic, antialergic, hipoalergenic.

antipatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antipathie, lat. antipathia)

1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
3. (var.) (înv.) antepathie.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.

compatibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compatibilité)

1. faptul, însușirea de a fi compatibil.
2. (lingv.) însușirea de a putea exista împreună, de a suporta asocierea cu un cuvânt sau prezența unei categorii gramaticale.
3. (log.) raport între două enunțuri care nu se exclud reciproc.
4. (mat.) proprietate a unui sistem de relații de a fi compatibil.
5. (telec.) ~ inversă = retrocompatibilitate.
6. (antonime) incompatibilitate, necompatibilitate.

exclude

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. excluder)

1. tr. a da afară, a elimina, a nu admite.
2. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare.

exclusiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exclusif, lat. exclusivus)

1. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva.
2. referitor la un singur lucru.
3. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de.
4. numai.