lungime

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT longitudo
2. FR longueur
3. EN lenght
4. DE Länge
5. RU длинa
6. HU hosszúság

lungime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lung + suf. –ime)

1. mărime fizică fundamentală care exprimă întinderea spațială a corpurilor sau a fenomenelor.
2. cea mai mare dimensiune a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare.
3. interval mare de timp; durată.
4. ~ de undă = distanță care separă într-o undă două puncte succesive aflate în aceeași fază de oscilație; (pex; îas) spațiu parcurs de undă timp de o perioadă.
5. (inform.) ~a cuvântului = număr de biți care compun un cuvânt.
6. (înv.) longitudine.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

acrogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogenèse)

1. formaţie apicală.
2. creştere în lungime la vârful organelor vegetale.
3. acrobrie.

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.

amfibrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibrye)

1. încetare a dezvoltării în lungime a organelor unor plante, creşterea continuându-se numai în grosime.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanţa dintre poziţiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanţă care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est şi vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongaţiei unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferenţa dintre valorile maximă şi minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluţiile sale periodice.

ancablură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encablure)

1. unitate de lungime, a zecea parte dintr-o milă marină.