Dictionar

montan

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT montanus; monticolus
2. FR montagnard; de montagne
3. EN montane
4. DE bergbewohnend; bergliebend; bergwachsend
5. RU rорный; обитaющий нa rорaх
6. HU hegyi
 

montan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. montanus)

1. care se referă la munte; care aparține muntelui; care provine de la munte; specific muntelui; (înv.) montanistic.
 

montaniard, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. montagnard)

1. adj. muntenesc.
2. s.m.f. membru al partidului cu vederi radicale, care ocupa partea cea mai înaltă, numită La Montagne, din sala în care se țineau ședințele Convențiunii în timpul revoluției burgheze de la 1789 din Franța.
3. s.m.f. (rar) muntean.
4. v. montagnard.
 

montanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. montanisme)

1. doctrină religioasă creștină a unei secte din sec. II, care propovăduia ascetismul și submina ierarhia bisericească.
 

montanist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. montaniste, it. montanista)

1. I.referitor la montanism, propriu montanismului.
2. care aderă la montanism (doctrina eretică a lui Montanus care a pretins că este un profet inspirat și a anunțat că se apropie sfârșitul lumii).
3. II. adept al montanismului.
4. (înv.) specialist în exploatări miniere.
 

montanolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (montanologie)

1. specialist în montanologie, disciplină care se ocupă de studierea zonelor montane.
 

montanologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (montan + -logie)

1. cercetare științifică fundamentală și aplicată în domeniul agriculturii de tip montan.
 

aconit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

1. plantă veninoasă montană, cu flori albastre și frunze de un verde-închis; omag.
 

altiplanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiplanation)

1. proces de nivelare a reliefului sub acțiunea alternării ciclice a înghețului și dezghețului din regiunile montane; crioplanație.
 

altiport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiport)

1. suprafață de aterizare special amenajată la mari înălțimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.
 

bolson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. bolson)

1. regiune joasă a unui deșert montan, cu roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos.
 

credență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. credenza, germ. Kredenz)

1. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp așezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanți sculptați.
2. măsuță, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă.
 

galican, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. gallican)

1. I. referitor la galicanism, doctrină religioasă și politică franceză care urmărea organizarea bisericii catolice a regatului Franței, în mod autonom față de papă.
2. care este relativ, care este specific bisericii catolice franceze.
3. II. adept al galicanismului.
4. (antonim) ultramontan.