OK
X
montan
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
montanus;
monticolus
2.
FR
montagnard;
de
montagne
3.
EN
montane
4.
DE
bergbewohnend;
bergliebend;
bergwachsend
5.
RU
rорный;
обитaющий
нa
rорaх
6.
HU
hegyi
montan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. montanus)
1.
care
se
referă
la
munte;
care
aparține
muntelui;
care
provine
de
la
munte;
specific
muntelui;
(înv.)
montanistic.
montaniard, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. montagnard)
1.
adj.
muntenesc.
2.
s.m.f.
membru
al
partidului
cu
vederi
radicale,
care
ocupa
partea
cea
mai
înaltă,
numită
La
Montagne,
din
sala
în
care
se
țineau
ședințele
Convențiunii
în
timpul
revoluției
burgheze
de
la
1789
din
Franța.
3.
s.m.f.
(rar)
muntean.
4.
v.
montagnard.
montanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. montanisme)
1.
doctrină
religioasă
creștină
a
unei
secte
din
sec.
II,
care
propovăduia
ascetismul
și
submina
ierarhia
bisericească.
montanist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. montaniste, it. montanista)
1.
I.referitor
la
montanism,
propriu
montanismului.
2.
care
aderă
la
montanism
(doctrina
eretică
a
lui
Montanus
care
a
pretins
că
este
un
profet
inspirat
și
a
anunțat
că
se
apropie
sfârșitul
lumii).
3.
II.
adept
al
montanismului.
4.
(înv.)
specialist
în
exploatări
miniere.
montanolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (montanologie)
1.
specialist
în
montanologie,
disciplină
care
se
ocupă
de
studierea
zonelor
montane.
montanologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (montan + -logie)
1.
cercetare
științifică
fundamentală
și
aplicată
în
domeniul
agriculturii
de
tip
montan.
aconit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)
1.
plantă
veninoasă
montană,
cu
flori
albastre
și
frunze
de
un
verde-închis;
omag.
altiplanație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. altiplanation)
1.
proces
de
nivelare
a
reliefului
sub
acțiunea
alternării
ciclice
a
înghețului
și
dezghețului
din
regiunile
montane;
crioplanație.
altiport
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. altiport)
1.
suprafață
de
aterizare
special
amenajată
la
mari
înălțimi
montane,
în
vederea
practicării
sporturilor
de
iarnă.
bolson
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., sp. bolson)
1.
regiune
joasă
a
unui
deșert
montan,
cu
roci
detritice
și
mărginită
de
un
abrupt
stâncos.
credență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. credenza, germ. Kredenz)
1.
mobilă
din
evul
mediu
formată
dintr-un
corp
așezat
deasupra
bufetului
propriu-zis
sau
pe
montanți
sculptați.
2.
măsuță,
policioară
pentru
vase;
bufet
pentru
servirea
gustării
înainte
de
masă.
galican, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. gallican)
1.
I.
referitor
la
galicanism,
doctrină
religioasă
și
politică
franceză
care
urmărea
organizarea
bisericii
catolice
a
regatului
Franței,
în
mod
autonom
față
de
papă.
2.
care
este
relativ,
care
este
specific
bisericii
catolice
franceze.
3.
II.
adept
al
galicanismului.
4.
(antonim)
ultramontan.