OK
X
organism
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
organismus
2.
FR
organisme
3.
EN
organism
4.
DE
Organismus;
Lebewesen
5.
RU
орraнизм
6.
HU
szervezet
organism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus)
1.
corp
viu,
organizat
prin
metabolism
și
reproducere;
ființă.
2.
(fig.)
ceea
ce
se
prezintă,
funcționează
ca
un
tot
unitar;
organizație.
3.
asociație
de
persoane,
societate
oficială
recunoscută.
microorganism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. micro-organisme)
1.
organism
vegetal,
sau
animal
microscopic.
microorganism
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
microorganismus
2.
FR
microorganisme
3.
EN
microorganism
4.
DE
Mikroorganismus
5.
RU
микроорraнизм
6.
HU
mikróba,
mikroorganizmus
morganism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Morganismus)
1.
concepție
despre
ereditate
potrivit
căreia
baza
materială
a
acesteia
sunt
cromozomii,
de-a
lungul
cărora
sunt
dispuse
liniar
unitățile
elementare,
genele.
organismic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. organismisch)
1.
(biol.)
referitor
la
organism.
2.
care
ține
de
o
organizare
asemenea
organismului.
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
abiotrofie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiotrophie)
1.
(biol.)
proces
degenerativ
care
atinge
celulele
vii
(ale
sistemului
nervos);
slăbire
sau
încetare
a
funcțiilor
unui
țesut,
organ
sau
organism.
abioză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiose)
1.
stare
a
unui
corp
abiotic;
stare
lipsită
de
viață.
2.
conservare
a
produselor
alimentare
prin
distrugerea
microorganismelor.
acelular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acellulaire, lat. acellularis)
1.
(despre
organisme)
fără
structură
celulară;
necelular.
acetoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétose)
1.
boală
la
rumegătoare
determinată
de
prezența
în
exces
de
corpi
cetonici
în
organism.
acidofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acidophile)
1.
(despre
substanțe,
țesuturi,
organisme)
cu
afinitate
pentru
un
mediu
acid;
oxifil.
2.
сarе
preferă
sau
este
virulent
în
solurile
acide
(agenți
patogeni
tericoli,
plantă).
3.
care
se
colorează
cu
acizi
(celule,
țesuturi).