OK
X
publicație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
publicatio
2.
FR
publication
3.
EN
publication
4.
DE
Publikation;
Herausgabe;
Bekanntmachung
5.
RU
публикaция;
издaние
6.
HU
publikáció,
közlemény
publicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. publication, lat. publicatio)
1.
ceea
ce
este
tipărit
(carte,
revistă,
ziar
etc.);
tipăritură.
2.
acțiunea
de
a
aduce
un
act
juridic
la
cunoștința
publică.
almanah
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. almanach, lat. almanachus)
1.
publicație
anuală
care,
pe
lângă
indicații
astronomice
și
meteorologice,
cuprinde
date
diverse,
texte
literare
și
artistice
etc.
2.
publicație
periodică
cu
articole
dintr-un
anumit
domeniu
de
activitate.
anale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. annales)
1.
scriere
istorică
în
care
evenimentele
sunt
consemnate
an
de
an.
2.
publicație
științifică
periodică.
anuar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. annuaire)
1.
publicație
periodică
conținând
date
statistice
asupra
unei
întreprinderi,
instituții
etc.
2.
publicație
anuală
a
unei
instituții
științifice.
anunț
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. fr. annonce)
1.
înștiințare,
aviz
prin
care
ceva
este
făcut
cunoscut
publicului,
verbal
sau
în
scris.
2.
text,
publicație
care
anunță
ceva.
3.
comunicat
publicitar
într-un
organ
de
presă.
4.
(la
jocul
de
cărți)
declarație
de
intenție.
5.
(radio,
TV)
text
care
precede
un
program
și
servește
drept
titlu
sau
rezumat
al
acestuia.
articol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)
1.
expunere
într-o
publicație
periodică,
tratând
o
problemă
dintr-un
domeniu
oarecare.
2.
subdiviziune
a
unei
legi,
a
unui
regulament
etc.
3.
diviziune
a
unui
buget,
a
unui
plan
financiar.
4.
obiect
de
comerț.
5.
parte
de
vorbire
flexibilă,
care
însoțește
substantivul
sau
adjectivul,
cu
rolul
de
a
individualiza
obiectul
denumit.
6.
fiecare
dintre
fragmentele
diferitelor
părți
ale
corpului
crustaceelor,
insectelor
și
acarienilor.
7.
fiecare
dintre
segmentele
unui
organism
sau
organ
vegetal.
8.
(inform.)
element
logic
al
unei
înregistrări
dintr-un
fișier,
cea
mai
mică
unitate
de
informație
utilă
prelucrată
de
un
program.
bibliografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bibliographie)
1.
ramură
a
bibliologiei
care
se
ocupă
cu
studiul
tipăriturilor,
al
edițiilor
de
opere
literare,
cu
descrierea,
aprecierea,
sistematizarea
și
răspândirea
publicațiilor.
2.
listă
a
scrierilor
care
se
referă
la
o
anumită
problemă.
3.
material
informativ
asupra
unei
probleme.
4.
totalitatea
operelor
unui
autor.
5.
listă,
publicație
(periodică)
cuprinzând
titluri
recent
apărute.