OK
X
rostrat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rostratus
2.
FR
rostré
3.
EN
beaked;
rostrate;
rostellate
4.
DE
geschnabelt
5.
RU
клювистый;
с
носиком;
с
хоботком
6.
HU
csőrös
nerostrat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
erostratus;
erostris
2.
FR
érostré
3.
EN
beakless;
erostrate;
aporhynchos
4.
DE
ungeschnäbelt;
ohne
Schnabel;
schnabellos
5.
RU
без
рострумa;
без
носикa;
без
щейки;
безклювый
6.
HU
csőrtelen
rostrat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. rostré)
1.
alungit
în
formă
de
cioc.
2.
prevăzut
cu
un
cioc
sau
o
prelungire
în
formă
de
cioc.
catereză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cathérèse)
1.
stare
de
slăbiciune,
de
prostrație,
produsă
de
un
medicament.
2.
afecțiune
caustică
ușoară.
exultant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exultant)
1.
care
exultă;
care
exprimă
o
bucurie
arzătoare.
2.
care
este
specific
exultanței.
3.
(antonime)
(fig.)
prăbușit,
prostrat.
prostrat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. prostratus, fr. prostré)
1.
(despre
tulpini)
culcat
la
pământ.
2.
în
stare
de
prostrație;
(fig.)
lipsit
de
energie.
rincocarp, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. rhynchocarpus)
1.
(bot.)
cu
fructe
rostrate.
rincofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. rhynchophyllus)
1.
(bot.)
cu
frunze
rostrate.
cu spori rostrați
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rhyncosporous;
cum
sporis
rostratis
2.
FR
spores
rostrées
3.
EN
rhynchosporous;
having
beaked
spores
4.
DE
mit
geschäbelten
Sporen
5.
RU
со
спорaми
имеющими
носик
6.
HU
csőrös
spórákkal