Dictionar

sinonimie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT synonymia
2. FR synonymie
3. EN synonymy
4. DE Synonymie
5. RU синонимия
6. HU szinonímia, rokonértelmű szó v. kifejezés
 

sinonimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. synonymie, lat. synonymia)

1. însușirea de a fi sinonim; sinonimitate.
2. posibilitatea înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. cu sinonimul lor.
3. (anton.) antonimie.
 

antonimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antonymie)

1. raport între doi termeni cu sensul exact contrar; relație între două antonime.
2. caracterul cuvintelor care au sensuri opuse.
3. (anton.) sinonimie.
 

sinonimic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. synonymique, /II/ germ. Synonymik)

1. adj. referitor la sinonimie.
2. derivație ~ă = procedeu stilistic potrivit căruia două sau mai multe cuvinte cu sensuri apropiate ajung să desemneze același lucru.
3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază sinonimele.
4. totalitatea sinonimelor unei limbi.
 

sinonimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sinonim + -itate)

1. (semantică) relația de asemănare de sens între două sau mai multe entități lingvistice; sinonimie.
 

sinonimiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. synonymize, fr. synonymiser)

1. a exprima prin sinonimie.
2. a exprima același lucru cu alte cuvinte.
3. a exprima ceva printr-un cuvânt cu sens apropiat.
4. (mai ales despre cuvinte) a se ~ = a deveni sinonim (unul cu altul).