specializare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT specialisatio
2. FR spécialisation
3. EN specialization
4. DE Spezialisierung
5. RU специaлизaция
6. HU szakosítás, specializálás, specializálódás

despecializare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (de[s]- + specializare, cf. fr. déspécialisation)

1. pierdere a specializării, a calităţii profesionale.

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.

generalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. généraliste)

1. (medic) care practică medicina generală, fără o strictă specializare; (medic) internist.

grupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupe)

1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi.
2. (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă.
3. unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
4. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune.
5. (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare.
6. ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic.
7. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune.
8. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice.

monoproducţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mono1- + producţie)

1. specializare îngustă a unei economii naţionale, limitată la o singură ramură economică.

profil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. profil, germ. Profil)

1. contur, aspect al feței cuiva privită dintr-o parte.
2. (fig.) aspect, portret. figură.
3. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc.
4. desen reprezentând o secțiune verticală a unui element de construcție, a scoarței terestre etc.
5. domeniu de specializare a unei întreprinderi, instituții etc.
6. specialitate, specific.
7. piesă decorativă în relief servind la ornamentarea unei clădiri, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc.
8. produs laminat din oțel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme.

rezidenţiat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rezident, după secundariat)

1. specializare ca rezident (III).