OK
X
specific
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
specificus
2.
FR
spécifique
3.
EN
specific
4.
DE
spezifisch;
artlich
5.
RU
видовой;
специфический
6.
HU
faji,
fajlagos
fajra
jellemző
infraspecific
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
infraspecificus
2.
FR
infraspécifique
3.
EN
infraspecific
4.
DE
infraspezifisch
5.
RU
подвидовый
6.
HU
isfraspecifikus,
faj
alatti
interspecific
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
interspecificus
2.
FR
interspécifique
3.
EN
interspecific
4.
DE
interspezifisch;
zwischenartig
5.
RU
межвидовой
6.
HU
interspecifikus,
fajok
közötti
intraspecific
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
intraspecificus
2.
FR
intraspécifique
3.
EN
intraspecific
4.
DE
intraspezifisch
5.
RU
внутривидовой
6.
HU
intraspecifikus,
fajon
belüli
nume de specie; epitet specific
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
nomen
speciei;
epitethon
2.
EN
épithete;
nom
spécifique
3.
FR
epithet;
species
name
4.
DE
Epitheton;
Artname;
unterscheidender
Beiname
5.
RU
видовое
нaзвaние;
эпитет
6.
HU
epiteton,
fajnév,
megkülönböztető
másodnév
specific, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. spécifique, lat. specificus)
1.
I.
caracteristic,
propriu
unei
ființe,
unui
lucru
sau
fenomen;
particular,
distinctiv.
2.
care
se
raportează
la
o
unitate.
3.
(anton.)
necaracteristic,
nespecific.
4.
II.
caracter
propriu,
particular;
notă
distinctivă.
5.
~
național
=
sumă
a
caracteristicilor
unei
culturi,
arte,
literaturi
care
provin
din
trăsăturile
proprii
poporului
și
istoriei
sale.
specifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. spécifier, lat. specificare)
1.
a
arăta,
a
menționa
(ceva)
precis,
anume.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
ablativ
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1.
caz
al
declinării,
specific
anumitor
limbi,
care
exprimă
punctul
de
plecare,
instrumentul,
asocierea,
cauza
etc.
2.
~
absolut
=
construcție
sintactică
în
latină
sau
greacă
cu
rol
de
propoziție
circumstanțială,
dintr-un
substantiv
(sau
pronume)
și
un
participiu
în
ablativ.
absintină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absinthin)
1.
substanță
specifică
din
frunze
de
absint.
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.
accent
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)
1.
intonație
specială
a
unei
silabe
dintr-un
cuvânt
prin
mărirea
intensității
vocii.
2.
semn
grafic
care
indică
această
intonație.
3.
(muz.)
emisiune
mai
intensă
a
unui
sunet,
a
unui
acord.
4.
mod
specific
de
a
vorbi
o
limbă,
un
dialect.
5.
inflexiune
afectivă
a
vocii.
6.
(fig.)
importanță.
7.
a
pune
~ul
(pe)
=
a
sublinia,
a
scoate
în
relief.