Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aviser)
1. tr. a înştiinţa în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-şi da avizul; a aproba; a decide.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (după it. avvisare)
1. a lua în considerare, a considera; a privi în față.
Parte de vorbire: vb. tr. (înv.)
Origine: (aviza + -ălui)
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. avizălui)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. avizălui)
1. I. înștiințat verbal sau în scris; care a primit un aviz favorabil; avizat.
2. II. înștiințare verbală sau scrisă; exprimare a unei păreri autorizate într-o chestiune oficială; avizare (a unui act).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avisé)
1. prevenit, informat; pregătit, competent.
2. (despre un act) pe care cineva şi-a pus avizul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. préaviser)
1. a înştiinţa în prealabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consilium, fr. conseil)
2. colectiv de conducere, de administrare, avizare sau consultare etc. în activitatea unor organe ori organizaţii, instituţii etc.
3. şedinţă a unui astfel de colectiv.
4. denumire dată (îndeosebi în structura statelor de tip comunist) unor organe sau organisme centrale de partid şi de stat.
5. ~ de miniştri = organ suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat; cabinet (II); ~ de administraţie = comitet de conducere al unei societăţi comerciale sau industriale pe acţiuni.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. enclaver)
1. a înconjura, a închide un lucru în altul, în special o porțiune de pământ; a enclaviza.
2. (tehn.) a îmbuca, a închide, a cuprinde un lucru în altul.
3. (fig.) a se închide într-un concept moral sau intelectual.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + avizat)
1. (cel) care nu este avizat, informat; nepregătit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schild)
1. placă de metal care se aşază în dreptul mânerelor şi broaştelor de la uşi, ferestre etc., pe locul unde se află gaura cheii.
2. placă de avizare de-a lungul străzilor, şoselelor etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. inclava)
1. acțiunea de a inclava, stare a ceea ce este inclavat.
2. enclavizare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. soma)
1. căruia i s-a cerut (sub amenințare, cu forme legale etc.) să execute ceva.
2. care a primit o somație, avertizat, avizat.